Un italian angajeaza sa-i vopseasca-gardul care imprejmuia casa-3 romani. Dis-de-dimineata, inainte de a pleca la serviciu, italianul le da celor 3 instructiunile:
-Aveti aici 3 galeti de vopsea care va vor ajunde sa vopsiti tot gardul. In bucatarie e mancare, cand o sa va vina foame, va puteti servi. Aaa, era sa uit. Ati vazut calul pe care il tin inchis in spatele curtii? Sa nu cumva sa lasati poarta dechisa sa scape de acolo ca nu stiu ce fac cu voi. S-a inteles?
-Am inteles sefu,raspund romanii intr-un glas.
Pleaca italianul, iar romanii se apuca de treaba. Nu dupa mult timp, unul din ei zice:
-Ma, mie mi-a venit foame, hai sa vedem ce are asta de mancare!
Bucataria italianului, plina de bunatati. Dupa un ospat pe cinste, romanii cauta si ceva de baut, dar nu gasesc decat apa si suc. Atunci, unul dintre ei zice:
-Ma, stiu eu cum sa facem rost de bautura. Mergem si vindem o galeata de vopsea, cumparam bautura, iar vopseaua de ramane o mai diluam, o mai “lungim” si terminam noi gardul. Dupa ce au baut s-au apucat de vopsit, dar cand mai aveau vreo 3 m din gard se termina vopseaua.
-Acum ce dracu facem? De unde luam vopsea? Italianul o sa-si dea seama ca noi am luat-o…
-Ma fratilor, las’ pe mine,zice unul mai istet, ca stiu eu cum facem. Mai strangem putina vopsea pe pensula si dam pe botul la cal, iar cand va veni italianul ii vom spune ca acesta a scapat si a mancat-o.
Zis si facut. Pe seara, ajunge si italianul acasa.
-Ma, ce-ati facut cu vopseaua? Eu am calculat la fix si trebuia sa va ajunga.
-Sefu’, ne pare tare rau, dar a scapat calul si a mancat-o.
La auzul acestor vorbe, italianul intra in casa, ia pusca si nici una nici doua, impsca calul.
-Ce naiba dom’le, pt o galeata de vopsea ai omorat saracul animal? Iti cumparam noi alta…
-Ba fratilor, vedeti voi casa asta? Tot cu romani am facut-o. Da-l in mortii mamii lui de cal ca mi-a m-ai mancat 30 de saci de ciment, 800 de caramizi, 4 grinzi…
Despre mine
- Kelu
- Campulung, arges, Romania
- Copil de la tzara venit la Bucuresti sa se simta si el ca e om de la oras.Cu ajutorul prietenilor(a lu Istice si Cornel de la Delfinului) chiar ma simt ca sunt de la oras acum
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu